Prepararea sulfatului poliferric (PFS) implică în principal două metode: oxidarea directă și oxidarea catalitică. Majoritatea PFS sunt preparate folosind metoda de oxidare directă, care are un traseu de proces mai simplu și poate reduce investiția în echipamente și etapele de producție, scăzând astfel costurile echipamentelor pentru producția industrială. Cu toate acestea, acest proces se bazează pe un oxidant, cum ar fi oxidanții anorganici precum H₂O₂, KClO₃ sau HNO₃. Metoda de oxidare catalitică utilizează în general un catalizator pentru a oxida PFS folosind oxigen sau aer.
Această metodă de producere a PFS are avantaje precum echipament simplu, ciclu scurt de producție, nu necesită catalizator, produs fără impurități-și stabilitate ridicată. Totuși, în timpul reacției, H₂O₂ se descompune pentru a forma O₂ gaz, care este eliberat și nu joacă un rol oxidant în absența unui catalizator. Pentru a reduce producția de O₂, rata de adăugare a H2O₂ trebuie controlată, iar procesul de preparare trebuie să fie intermitent, afectând eficiența producției. Costul relativ ridicat al H₂O₂ crește costul de producție al PFS, ceea ce este în detrimentul producției industriale.
